ornamentare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORNAMENTÁRE, ornamentări, s. f. Acțiunea de
a ornamenta și rezultatul ei; împodobire, înfrumusețare. –
V. ornamenta.ornamentare (Dicționar de neologisme, 1986)ORNAMENTÁRE s.f. Acțiunea de a ornamenta și rezultatul ei; înfrumusețare, împodobire, ornamentație. [<
ornamenta].
ornamentare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ornamentáre s. f.,
g.-d. art. ornamentắrii; pl. ornamentắri