orna - explicat in DEX

orna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ORNÁ, ornez, vb. I. Tranz. A pune în valoare, a înfrumuseța un lucru adăugându-i o podoabă; a împodobi, a decora. – Din fr. orner, lat. ornare.

orna (Dicționar de neologisme, 1986)
ORNÁ vb. I. tr. A împodobi; a decora. [< lat. ornare, cf. fr. orner, it. ornare].

orna (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ORNÁ vb. tr. a împodobi; a decora. (< fr. orner, lat. ornare)

orna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
orná (a ~) vb., ind. prez. 3 orneáză

ornà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ornà v. a înfrumuseța cu găteli, a împodobi.