ornamenta - explicat in DEX

ornamenta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ORNAMENTÁ, ornamentez, vb. I. Tranz. A împodobi, a înfrumuseța cu ornamente; a decora cu un motiv. – Din fr. ornamenter.

ornamenta (Dicționar de neologisme, 1986)
ORNAMENTÁ vb. I. tr. A înfrumuseța, a împodobi cu ornamente. [< fr. ornementer].

ornamenta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ORNAMENTÁ vb. tr. a înfrumuseța cu ornamente, a decora (1). (< fr. ornementer)

ornamenta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ornamentá (a ~) vb., ind. prez. 3 ornamenteáză

ornamentà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ornamentà v. a îmbogăți cu ornamente.