ornamenta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORNAMENTÁ, ornamentez, vb. I.
Tranz. A împodobi, a înfrumuseța cu ornamente; a decora cu un motiv. – Din
fr. ornamenter.ornamenta (Dicționar de neologisme, 1986)ORNAMENTÁ vb. I. tr. A înfrumuseța, a împodobi cu ornamente. [< fr.
ornementer].
ornamenta (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORNAMENTÁ vb. tr. a înfrumuseța cu ornamente, a decora (1). (< fr.
ornementer)
ornamenta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ornamentá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
ornamenteázăornamentà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ornamentà v. a îmbogăți cu ornamente.