organolit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORGANOLÍT, organolite, s. n. (
Geol.) Mineral sau rocă formate prin transformarea unor substanțe organice. –
Cf. fr. organolithien.organolit (Dicționar de neologisme, 1986)ORGANOLÍT s.n. Biolit. [< fr.
organolithe].
organolit (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORGANOLÍT s. n. biolit. (< fr.
organolithe)
organolit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)organolít s. n.,
pl. organolíte