organografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORGANOGRAFÍE s. f. 1. Parte a zoologiei și a botanicii care se ocupă cu descrierea organelor animalelor sau ale vegetalelor.
2. Descriere amănunțită a părților care alcătuiesc un instrument muzical și a felului de funcționare a acelui instrument. – Din
fr. organographie.organografie (Dicționar de neologisme, 1986)ORGANOGRAFÍE s.f. 1. Ramură a zoologiei și a botanicii care se ocupă cu descrierea organelor animalelor și ale vegetalelor.
2. Descrierea amănunțită a părților unui instrument muzical și a modului de funcționare a acestuia. [Gen.
-iei. / < fr.
organographie].
organografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORGANOGRAFÍE s. f. 1. (biol.) studiu și descriere anatomo-morfologică a organelor; organologie (1). 2. descrierea amănunțită a părților unui instrument muzical și a modului lui de funcționare. (< fr.
organographie)
organografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)organografíe (-no-gra-) s. f.,
art. organografía, g.-d. organografíi, art. organografíei