organologie (Dicționar de neologisme, 1986)ORGANOLOGÍE s.f. 1. Studiul organelor.
2. Studiul instrumentelor. [Gen.
-iei. / < fr.
organologie].
organologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORGANOLOGÍE s. f. 1. organografie (1). 2. studiul istoriei instrumentelor muzicale. (< fr.
organologie)
organologie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ORGANOLOGÍE (‹
fr.)
s. f. Ramură a muzicologiei care studiază instrumente muzicale după surse manuscrise sau iconografice și după structură. se mai ocupă de clasificarea, restaurarea și istoria instrumentelor muzicale.