organoleptic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORGANOLÉPTIC, -Ă, organoleptici, -ce, adj. (În sintagma)
Examen organoleptic = apreciere a calității produselor alimentare cu ajutorul văzului, mirosului, gustului și, uneori, al pipăitului. – Din
fr. organoleptique.organoleptic (Dicționar de neologisme, 1986)ORGANOLÉPTIC, -Ă adj. Care se bazează pe simțuri. //
s.n. Substanță care are afinitate deosebită pentru un anumit organ. [< fr.
organoleptique].
organoleptic (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORGANOLÉPTIC, -Ă I.
adj. care se bazează pe simțuri. II. adj., s. n. (substanță) care impresionează organele de simț. (< fr.
organoleptique)
organoleptic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)organoléptic adj. m.,
pl. organoléptici; f. organoléptică, pl. organoléptice