optimism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OPTIMÍSM s. n. Concepție filozofică potrivit căreia în lume binele precumpănește asupra răului, iar lumea existentă este cea mai bună dintre lumile posibile; atitudine a omului care privește cu încredere viața și viitorul; tendință de a vedea latura bună, favorabilă a lucrurilor. – Din
fr. optimisme, germ. Optimismus.optimism (Dicționar de neologisme, 1986)OPTIMÍSM s.n. (op.
pesimism) Atitudine, concepție a unui om care privește încrezător viața, viitorul. [Cf. fr.
optimisme, germ.
Optimismus].
optimism (Marele dicționar de neologisme, 2000)OPTIMÍSM s. n. concepție, atitudine a celui care privește încrezător viața, viitorul. (< fr.
optimisme, germ.
Optimismus)
optimism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)optimísm s. n.optimism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)optimism n.
1. sistema celor ce cred că tot ce există e cât se poate de bine;
2. dispozițiune de a vedea toate sub o lumină favorabilă.