optime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OPTÍME, optimi, s. f. A opta parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. ♦ Notă muzicală valorând a opta parte dintr-o notă întreagă. –
Opt +
suf. -ime.optime (Dicționaru limbii românești, 1939)optíme f. (d.
opt). A opta parte.
optime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)optíme s. f.,
g.-d. art. optímii; pl. optímioptime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)optime f. a opta parte.