optimetru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OPTIMÉTRU, optimetre, s. n. Instrument optic de mare precizie cu care se măsoară dimensiunile pieselor. – Din
fr. optimètre.optimetru (Dicționar de neologisme, 1986)OPTIMÉTRU s.n. (
Tehn.) Instrument de precizie pentru măsurarea dimensiunilor pieselor. [< fr.
optimètre].
optimetru (Marele dicționar de neologisme, 2000)OPTIMÉTRU s. n. instrument optic de precizie pentru măsurarea dimensiunilor pieselor. (< fr.
optimètre)
optimetru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)optimétru (-me-tru) s. n.,
art. optimétrul; pl. optimétre