optimat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OPTIMÁT, optimați, s. m. (
Înv.) Nobil, aristocrat (la romani). – Din
lat. optimas, -atis.optimat (Dicționaru limbii românești, 1939)*optimát m. (lat.
óptimas, -átis). La Romanĭ, nobil, aristocrat.
optimat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)optimát (
înv.)
s. m.,
pl. optimáți