opozant - explicat in DEX

opozant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OPOZÁNT, -Ă, opozanți, -te, s. m. și f. 1. Oponent. 2. (În țările cu regim parlamentar) Persoană care face parte dintr-un partid sau dintr-un grup politic de opoziție. ◊ (Adjectival) Ziar opozant. – Din fr. opposant.

opozant (Dicționar de neologisme, 1986)
OPOZÁNT, -Ă s.m. și f. 1. Oponent. 2. Cel care face parte dintr-un partid de opoziție. [< fr. opposant].

opozant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OPOZÁNT, -Ă I. s. m. f. 1. oponent. 2. cel care face parte dintr-un partid de opoziție. II. adj., s. m. (mușchi) care se opune unui deget. (< fr. opposant)

opozant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*opozánt, -ă adj. (fr. opposant). Barb. Oponent.

opozant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!opozánt adj. m., s. m., pl. opozánți; adj. f., s. f. opozántă, pl. opozánte

opozant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
opozant a. și m. oponent, mai ales în materie de politică.