opozabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OPOZÁBIL, -Ă, opozabili, -e, adj. 1. Care poate fi opus, care se poate opune.
2. (Despre un drept, un mijloc de apărare, o hotărâre judecătorească, un act juridic etc.) Care trebuie respectat și de alte persoane, nu numai de titularul dreptului sau de părți. – Din
fr. opposable.opozabil (Dicționar de neologisme, 1986)OPOZÁBIL, -Ă adj. 1. Care se poate opune.
2. (
Despre o sentință, un act etc.) Care poate fi atacat în justiție, făcându-se opoziție. [Cf. fr.
opposable].
opozabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)OPOZÁBIL, -Ă adj. 1. care poate fi opus, care se opune. 2. (despre o sentință, un act etc.) care poate fi atacat în justiție, făcându-se opoziție. (< fr.
opposable)
opozabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)opozábil adj. m.,
pl. opozábili; f. opozábilă, pl. opozábile