opozit(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) OPOZÍT, -Ă,opoziți, -te, adj. (Înv.) Opus2, contrar. – Din lat. oppositus, fr. opposite.
opozit(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) opozít (înv.) adj. m., pl. opozíți; f. opozítă, pl. opozíte
opozit(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) opozit a. opus: elemente opozite și vrăjmașe BĂLC.