opoterapie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OPOTERAPÍE s. f. Tratament aplicat în diferite boli care constă în administrarea de sucuri, extracte sau pulberi de țesuturi, de organe sau de glande endocrine; organoterapie. – Din
fr. opothérapie.opoterapie (Dicționar de neologisme, 1986)OPOTERAPÍE s.f. (
Med.) Metodă de tratament în care se întrebuințează sucuri extrase din glandele sau din țesuturile animale sănătoase pentru combaterea bolilor organelor sau ale țesuturilor corespunzătoare la om; organoterapie. [Gen.
-iei. / < fr.
opothérapie, cf. gr.
opos – suc,
therapeia – tratament, îngrijire].
opoterapie (Marele dicționar de neologisme, 2000)OPOTERAPÍE s. f. tratament cu sucuri extrase din glandele sau din țesuturile animale sănătoase pentru combaterea bolilor organelor ori ale țesuturilor corespunzătoare la om; organoterapie. (< fr.
opothérapie)
opoterapie (Dicționaru limbii românești, 1939)*opoterapíe f. (vgr.
opos, suc, și
therapeia, tratament, vindecare).
Med. Tratament din suc extras din glandele unuĭ animal (de ex., din ficat). – Se zice și
organoterapíe.opoterapie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)opoterapíe s. f.,
art. opoterapía, g.-d. opoterapíi, art. opoterapíei