opozabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OPOZABILITÁTE s. f. Faptul de a fi opozabil (
2). – Din
fr. opposabilité.opozabilitate (Dicționar de neologisme, 1986)OPOZABILITÁTE s.f. Faptul, însușirea de a fi opozabil. [Cf. fr.
opposabilité].
opozabilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)OPOZABILITÁTE s. f. faptul de a fi opozabil (2). (< fr.
opposabilité)
opozabilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)opozabilitáte s. f.,
g.-d. art. opozabilitắții