ontolog (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ONTOLÓG, -Ă, ontologi, -ge, s. m. și
f. Ontologist. – Din
ontologie (derivat regresiv).
ontolog (Dicționar de neologisme, 1986)ONTOLÓG, -Ă s.m. și f. Ontologist. [Cf. it.
ontologo].
ontolog (Marele dicționar de neologisme, 2000)ONTOLÓG, -Ă s. m. f. ontologist. (< ontologie)
ontolog (Dicționaru limbii românești, 1939)*ontológ, -oágă s. (d.
ontologie). Savant în ontologie.
ontolog (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ontológ s. m.,
pl. ontológi