ontogonic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ONTOGÓNIC, -Ă, ontogonici, -ce, adj. Referitor la ontogonie, de ontogonie. – De la
ontogonie.ontogonic (Dicționar de neologisme, 1986)ONTOGÓNIC, -Ă adj. Referitor la ontogonie. [< fr.
ontogonique].
ontogonic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ontogónic (biol.)
adj. m.,
pl. ontogónici; f. ontogónică, pl. ontogónice