ontologic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ONTOLÓGIC, -Ă, ontologici -ce, adj. Care aparține ontologiei, privitor la ontologie, specific ontologiei; ontic. – Din
fr. ontologique.ontologic (Dicționar de neologisme, 1986)ONTOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la ontologie. [< fr.
ontologique].
ontologic (Dicționaru limbii românești, 1939)*ontológic, -ă adj. (d.
ontologie). Relativ la ontologie. Adv. Din punct de vedere ontologic. (Ca adv. și
ontologicamente).
ontologic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ONTOLÓGIC, -Ă (‹
fr.)
adj. Care privește
ontologia. În opoziție cu
gnoseologic, o. desemnează ordinea lucrurilor și ființei distinctă de cea a cunoașterii; în opoziție cu
logic, desemnează ordinea reală distinctă de cea a discursului. La Heidegger,
o. trimite la ființă și se distinge de
ontic, care trimite la „ființare”.
ontologic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ontológic adj. m.,
pl. ontológici; f. ontológică, pl. ontológice