ontogenist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ONTOGENÍST, ontogeniști, s. m. Specialist în probleme de ontogenie. –
Ontogenie +
suf. -ist.ontogenist (Dicționar de neologisme, 1986)ONTOGENÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în probleme de ontogenie. [Cf. fr.
ontogéniste].
ontogenist (Marele dicționar de neologisme, 2000)ONTOGENÍST s. m. specialist în probleme de ontogenie. (< fr.
ontogéniste)
ontogenist (Dicționaru limbii românești, 1939)*ontogeníst, -ă s. Savant în ontogenie.
ontogenist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ontogeníst s. m.,
pl. ontogeníști