ontogonie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ONTOGONÍE, ontogonii, s. f. Studiu al apariției ființelor pe Pământ. – Din
fr. ontogonie.ontogonie (Dicționar de neologisme, 1986)ONTOGONÍE s.f. Studiul apariției ființelor pe Pământ. [Gen.
-iei. / < fr.
ontogonie, cf. gr.
on – ființă,
gone – naștere].
ontogonie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ONTOGONÍE s. f. studiu al apariției ființelor pe Pământ. (< fr.
ontogonie)
ontogonie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ontogoníe (biol.)
s. f.,
art. ontogonía, g.-d. ontogoníi, art. ontogoníile