ontogenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ONTOGENÍE s. f. (
Biol.) Ontogeneză. ♦ Ramură a biologiei care studiază acest proces. – Din
fr. ontogénie.ontogenie (Dicționar de neologisme, 1986)ONTOGENÍE s.f. (
Biol.) Evoluția unei ființe, începând de la embrion și până la stadiul de adult. ♦ Ramură a biologiei care studiază această evoluție. [Gen.
-iei. / < fr.
ontogénie].
ontogenie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ONTOGENÍE s. f. ontogeneză (1). (< fr.
ontogénie)
ontogenie (Dicționaru limbii românești, 1939)*ontogeníe f. (vgr.
on, óntos, care este, care există, și
-geníe, greșit pus îld.
-gonie din
cozmo-gonie).
Șt. nat. Dezvoltarea embrionuluĭ uneĭ speciĭ, adică vĭața de la fecundare pînă la naștere. – Sin cu
embriogenie. V.
filogenie.ontogenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ontogeníe (rar)
s. f.,
art. ontogenía, g.-d. ontogeníi, art. ontogeníei