ontogenic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ONTOGÉNIC, -Ă, ontogenici, -ce, adj. (Rar) Ontogenetic. – Din
fr. ontogénique.ontogenic (Dicționar de neologisme, 1986)ONTOGÉNIC, -Ă adj. (
Liv.) Ontogenetic. [< fr.
ontogénique].
ontogenic (Marele dicționar de neologisme, 2000)ONTOGÉNIC, -Ă adj. ontogenetic. (< fr.
ontogénique)
ontogenic (Dicționaru limbii românești, 1939)*ontogénic, -ă adj. (d.
ontogenie). Relativ la ontogenie. Adv. Din punct de vedere ontogenic. (Ca adv. și
-icaménte).
ontogenic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ontogénic (rar)
adj. m.,
pl. ontogénici; f. ontogénică, pl. ontogénice