ontogenetic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ONTOGENÉTIC, -Ă, ontogenetici, -ce, adj. Care aparține ontogeniei, privitor la ontogenie, specific ontogeniei; ontogenic. – Din
fr. ontogénétique.ontogenetic (Dicționar de neologisme, 1986)ONTOGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la ontogenie; specific ontogeniei; ontogenic. [< fr.
ontogénétique].
ontogenetic (Marele dicționar de neologisme, 2000)ONTOGENÉTIC, -Ă adj. referitor la ontogenie; ontogenic. (< fr.
ontogénétique)
ontogenetic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ontogenétic adj. m.,
pl. ontogenétici; f. ontogenétică, pl. ontogenétice