ontic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÓNTIC, -Ă, ontici, -ce, adj. (
Livr.) Care ține de domeniul existenței; ontologic. – Din
fr. ontique.ontic (Dicționar de neologisme, 1986)ÓNTIC, -Ă adj. Referitor la existență, la realitatea obiectivă; existent independent de om. [< fr.
ontique, cf. gr.
on – ființă].
ontic (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÓNTIC, -Ă adj. (fil.) referitor la existență, la realitatea obiectivă. (< fr.
ontique)
ontic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ÓNTIC, -Ă (‹
fr. {i}; {s}
gr. on, ontos „ființă, existență”)
adj. (
FILOZ.)
1. Care ține de domeniul concretului, al ființării (în sens mai puțin riguros); ontologic (
2).
2. (La Heidegger, în opoziție cu ontologic) Care se referă la „existențe” (la lucrurile existente, concrete), nu la „existența ca atare” sau „la sensul existenței”.
ontic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)óntic adj. m.,
pl. óntici; f. óntică, pl. óntice