onorant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ONORÁNT, -Ă, onoranți, -te, adj. Care onorează, care face cinste cuiva. –
Onora +
suf. ant.onorant (Dicționar de neologisme, 1986)ONORÁNT, -Ă adj. Care dă onorul, care onorează pe cineva. [Cf. fr.
honorant].
onorant (Marele dicționar de neologisme, 2000)ONORÁNT, -Ă adj. care onorează (pe cineva). (< fr.
honorant)
onorant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)onoránt adj. m.,
pl. onoránți; f. onorántă, pl. onoránte