onorabilitate - explicat in DEX

onorabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ONORABILITÁTE s. f. (Rar) Calitatea de a fi onorabil; cinste. – Din fr. honorabilité.

onorabilitate (Dicționar de neologisme, 1986)
ONORABILITÁTE s.f. Calitatea de a fi onorabil; probitate, cinste. [Cf. fr. honorabilité, lat. honorabilitas].

onorabilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ONORABILITÁTE s. f. calitatea de a fi onorabil. (< fr. honorabilité, lat. honorabilitas)

onorabilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*onorabilitáte f. (lat. honorabilitas, -átis). Calitatea de a fi onorabil: om de o onorabilitate perfectă.

onorabilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
onorabilitáte s. f., g.-d. art. onorabilitắții

onorabilitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
onorabilitate f. caracterul unei persoane onorabile.