ofensant - explicat in DEX

ofensant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OFENSÁNT, -Ă, ofensanți, -te, adj. (Rar) Ofensator. – Din fr. offensant.

ofensant (Dicționar de neologisme, 1986)
OFENSÁNT, -Ă adj. (Liv.) Ofensator. [Cf. fr. offensant].

ofensant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ofensánt, -ă adj. (fr. offensant, lat. offénsans, -ántis). Care ofensează: purtare ofensantă.

ofensant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ofensánt (rar) adj. m., pl. ofensánți; f. ofensántă, pl. ofensánte

ofensant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OFENSÁNT, -Ă, ofensanți, -te, adj. (Rar) Ofensator. —Din ff. offensant.