of (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OF, (
1)
interj., (
2)
ofuri, s. n. 1. Interj. Exclamație care exprimă:
a) durere, amărăciune, regret; deznădejde; necaz, ciudă;
b) scârbă, dezgust;
c) admirație, entuziasm;
d) o dorință, o rugăminte;
e) mirare, surprindere.
2. S. n. Oftat, suspin;
p. ext. durere, amărăciune, tristețe, mâhnire, regret; suferință; deznădejde. ♦ Dorință neîmplinită. [
Var.:
oh interj.] – Onomatopee.
of (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)of, interj. – Ah (exprimă tristețea, durerea, dorul). –
Mr. oh, uh. Creație expresivă,
cf. o, uh, și
tc. of, ngr.,
sb. oh. –
Der. of, s. n. (suspin, tînguire; chin, supărare);
oafă, s. f. (
Arg., femeie stricată, prostituată);
oft, s. n. (plîngere, suspin, vaiet);
ofta, vb. (a suspina, a se jelui),
mr. uhtedz, a cărui
der. nu face dificultăți (după Cipariu,
Elemente, 40, din
lat. optare; după Cihac, II, 235, din
sl. ochu);
oftat, s. n. (suspin, plîngere);
oftătură, s. f. (plîngere, regret).
of (Dicționaru limbii românești, 1939)of, interj. de durere orĭ de neplăcere:
Of, răŭ mă doare! Of, ce plictiseală! V.
ah, uf.of (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)of1 interj.of (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)of2 s. n.,
pl. ófuriof (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)of ! int. exprimă o durere mai ales sufletească. [Onomatopee].
of (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OF, (1) interj.,
(2) ofuri, s. n. 1. Interj. Exclamație care exprimă:
a) durere, amărăciune, regret; deznădejde; necaz, ciudă;
b) scârbă, dezgust;
c) admirație, entuziasm;
d) o dorință, o rugăminte;
e) mirare, surprindere.
2. S. n. Oftat, suspin;
p. ext. durere, amărăciune, tristețe, mâhnire, regret; suferință; deznădejde. ♦ Dorință neîmplinită. [Var.:
oh interj.] — Onomatopee.