ofensator - explicat in DEX

ofensator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OFENSATÓR, -OÁRE, ofensatori, -oare, adj. Care ofensează, care constituie o jignire; insultător, jignitor; injurios. – Ofensa + suf. -tor.

ofensator (Dicționar de neologisme, 1986)
OFENSATÓR, -OÁRE adj. Insultător, jignitor, injurios; ofensant. [< ofensa + -tor].

ofensator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OFENSATÓR, -OÁRE adj. care ofensează; insultător, jignitor. (< ofensa + -tor)

ofensator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ofensatór adj. m., pl. ofensatóri; f. sg. și pl. ofensatoáre

ofensator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ofensator a. și m. care ofensează.

ofensator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OFENSATÓR, -OÁRE, ofensatori, -oare, adj. Care ofensează, care constituie o jignire; insultător, jignitor; injurios. — Ofensa + suf. -tor.