octodă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OCTÓDĂ, octode, s. f. Tub electronic cu un anod, un catod și șase grile, folosit de obicei ca schimbător de frecvență în radioreceptoare. – Din
fr. octode.octodă (Dicționar de neologisme, 1986)OCTÓDĂ s.f. Tub electronic cu opt electrozi. [< fr.
octode, cf. gr.
okto – opt +
(electr)od].
octodă (Marele dicționar de neologisme, 2000)OCTÓDĂ s. f. tub electronic cu opt electrozi. (< fr.
octode)
octodă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)octódă s. f.,
g.-d. art. octódei; pl. octódeoctodă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OCTÓDĂ, octode, s. f. Tub electronic cu un anod, un catod și șase grile, folosit de obicei ca schimbător de frecvență în radioreceptoare. — Din
fr. octode.