octavin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OCTAVÍN, octavine, s. n. Flaut mic care emite sunete cu o octavă mai sus decât cele obișnuite. – Din
fr. octavin.octavin (Dicționar de neologisme, 1986)OCTAVÍN s.n. (
Muz.) Instrument asemănător flautului, care emite sunete cu o octavă mai sus decât acesta. [< fr.
octavin].
octavin (Marele dicționar de neologisme, 2000)OCTAVÍN s. n. flaut mic cu o octavă mai sus decât flautul. (< fr.
octavin)
octavin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)octavín s. n.,
pl. octavíneoctavin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OCTAVÍN, octavine, s. n. Flaut mic care emite sunete cu o octavă mai sus decât cele obișnuite. — Din
fr. octavin.