octocoralier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OCTOCORALIÉR, octocoralieri, s. m. (La
pl.) Subclasă de celenterate antozoare marine coloniale cu opt tentacule; (și la
sg.) animal din această subclasă. [
Pr.:
-li-er] – Din
fr. octocoralliaires.octocoralier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)octocoraliér (-li-er) s. m.,
pl. octocoraliérioctocoralier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OCTOCORALIÉR, octocoralieri, s. m. (La
pl.) Subclasă de celenterate antozoare marine coloniale cu opt tentacule; (și la
sg.) animal din această subclasă. [
Pr.:
-li-er] — Din
fr. octocoralliaire.