octet - explicat in DEX

octet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OCTÉT, octete, s. n. octeți, s. m. 1. S. n. Formație compusă din opt persoane (instrumentiști sau cântăreți) care execută împreună o lucrare muzicală; lucrare muzicală scrisă pentru această formație. 2. S. n. (Chim.) Ansamblu format din opt electroni în stratul periferic al unui atom. 3. S. m. (Inform.) Grup de opt biți folosit pentru exprimarea capacității de memorie. – Din germ. Oktett, fr. octet.

octet (Dicționar de neologisme, 1986)
OCTÉT s.n. Piesă muzicală scrisă pentru opt instrumente (de coarde, de suflat sau de ambele feluri); ansamblu de opt instrumentiști. [Cf. it. otteto, germ. Oktett].

octet (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OCTÉT¹ s. n. formație muzicală din opt interpreți; octuor. ◊ piesă muzicală pentru o astfel de formație. (< germ. Oktett, fr. octette)

octet (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OCTÉT² s. m. 1. (chim.) configurație electronică în care stratul exterior al unui atom este ocupat de opt electroni. 2. (inform.) bait. (< fr., engl. octet)

octet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*octét¹ (grup de opt biți) s. m., pl. octéți^

octet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
octét² (formație muzicală, grup de electroni) s. n., pl. octéte

octet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OCTÉT, octete, s. n., -octeți, s. m. 1. S. n. Formație compusă din opt persoane (instrumentiști sau cântăreți) care execută împreună o lucrare muzicală; lucrare muzicală scrisă pentru această formație. 2. S. n. (Chim.) Ansamblu format din opt electroni în stratul periferic al unui atom. 3. S. m. (Inform.) Combinație de opt biți folosit pentru exprimarea capacității de memorie. — Din germ. Oktett, fr. octet.