octogenar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OCTOGENÁR, -Ă, octogenari, -e, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care a atins (sau a depășit) vârsta de optzeci de ani. – Din
fr. octogénaire.octogenar (Dicționar de neologisme, 1986)OCTOGENÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Om) în vârstă de optzeci de ani. [Cf. fr.
octogénaire, lat.
octogenarius].
octogenar (Marele dicționar de neologisme, 2000)OCTOGENÁR, -Ă adj., s. m. f. (om) în vârstă de 80 de ani. (< fr.
octogénaire, lat.
octogenarius)
octogenar (Dicționaru limbii românești, 1939)*octogenár, -ă adj. (lat.
octogenarius). Care e de opt-zecĭ de anĭ:
un veteran octogenar. Subst.
Un octogenar.octogenar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)octogenár adj. m.,
s. m.,
pl. octogenári; adj. f.,
s. f. octogenáră, pl. octogenáreoctogenar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)octogenar a. de 80 de ani. ║ m. om de această vârstă.
octogenar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OCTOGENÁR, -Ă, octogenari, -e, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care a atins (sau a depășit) vârsta de optzeci de ani. — Din
fr. octogenaire.