nimicie(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) NIMICÍE s. f. (Înv.) Nimicnicie (2). – Nimic + suf. -ie.
nimicie(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) nimicíe (înv.) s. f., art. nimicía, g.-d. nimicíi, art. nimicíei
nimicie(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) nimicie f. neant: reduși la nimicie AL.