nimicitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NIMICITÓR, -OÁRE, nimicitori, -oare, adj. (Adesea
fig.) Care nimicește; distrugător. –
Nimic +
suf. -tor.nimicitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nimicitór adj. m.,
pl. nimicitóri; f. sg. și
pl. nimicitoárenimicitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nimicitor a. care nimicește.