nimica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NIMÍCA pron. neg.,
adv.,
s. f. v. nimic.nimica (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)nimicá, nimíc, vb. IV (reg.) a tăia mărunt, a mărunți, a fărâmița, a toca; a dumica.
nimica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nimíca v. nimícnimica (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nimica adv. nimic:
nimica toată. [Vechiu-rom.
nemica = lat. NE MICA, nicio fărâmă].