nimici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NIMICÍ, nimicesc, vb. IV.
Tranz. A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând); a distruge, a desființa, a prăpădi, a extermina, a lichida, a nimicnici. – Din
nimic.nimici (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nimicí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. nimicésc, imperf. 3
sg. nimiceá; conj. prez. 3
să nimiceáscănimicì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nimicì v. a preface în nimic.