nimicire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NIMICÍRE, nimiciri, s. f. Acțiunea de
a nimici; distrugere, nimicnicire. ♦
Fig. Moarte. –
V. nimici.nimicire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nimicíre s. f.,
g.-d. art. nimicírii; pl. nimicíri