nesocotință (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NESOCOTÍNȚĂ, nesocotințe, s. f. 1. Lipsă de judecată, de înțelepciune, de chibzuință (în acțiuni);
p. ext. ușurință, imprudență (în acțiuni).
2. Faptă sau vorbă de om nesocotit (
1); nechibzuință, nesăbuință, prostie. –
Ne- +
socotință.