nesocotit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NESOCOTÍT, -Ă, nesocotiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de socotință, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesăbuit;
p. ext. ușuratic, imprudent. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care dovedește nesocotință; nechibzuit, absurd, prostesc.
2. Care nu este luat în seamă; ignorat, desconsiderat. –
Ne- +
socotit.nesocotit (Dicționaru limbii românești, 1939)nesocotít, -ă adj. Nechibzuit, lipsit de socoteală:
om, fapt nesocotit.nesocotit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nesocotit a. nechibzuit.