nesocotire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NESOCOTÍRE s. f. Faptul de
a nesocoti; ignorare, desconsiderare. –
V. nesocoti.nesocotire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nesocotíre s. f., g-d.
art. nesocotírii