nesmintit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NESMINTÍT, -Ă, nesmintiți, -te, adj.,
adv. (
Înv. și
reg.)
1. Adj. Care nu poate fi mișcat din loc, care nu poate fi schimbat ori abătut.
2. Adv. Fără abatere, fără schimbare;
p. ext. în mod regulat, constant.
3. Adv. Neapărat, negreșit; desigur. –
Ne- +
smintit.nesmintit (Dicționaru limbii românești, 1939)nesmintít, -ă adj. Care nu e smintit. Nestrămutat în hotărîre:
voința nestrămutată de a învinge. Negreșit, absolut:
nevoĭe nesmintită. Adv. Negreșit, sigur:
voi veni nesmintit.nesmintit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!nesmintít (nes-min-/ne-smin-) (
înv.,
reg.)
adj. m.,
pl. nesmintíți; f. nesmintítă, pl. nesmintítenesmintit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nesmintit a. (arhaic) nestrămutat:
dorință nesmintită de a se arăta credincios BĂLC. ║ adv. negreșit:
altul nesmintit că ar fi asurzit ISP. [V.
smintì].