monolingvism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOLINGVÍSM s. n. Întrebuințare a unei singure limbi (cea maternă) de către același individ sau același grup social. – Din
fr. monolinguisme.monolingvism (Dicționar de neologisme, 1986)MONOLINGVÍSM s.n. (
Rar) Întrebuințare a unei singure limbi (cea maternă) de către același individ sau același grup social. [Var.
monolinguism s.n. / cf. fr.
monolinguisme].
monolingvism (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOLINGVÍSM s. n. întrebuințare a unei singure limbi (cea maternă) de către același individ sau grup social. (< fr.
monolinguisme)
monolingvism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monolingvísm s. n.