monolit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOLÍT, -Ă, monoliți, -te, adj. Care este constituit dintr-o singură bucată, dintr-un singur bloc (
1). ♦
Fig. Bine închegat, sudat; unitar, omogen; trainic, monolitic. ♦ (Substantivat,
n.) Monument format dintr-un singur bloc de piatră. – Din
fr. monolithe.monolit (Dicționar de neologisme, 1986)MONOLÍT, -Ă adj. Format, compus dintr-un singur bloc de piatră; monolitic. //
s.m. Monument sau element de construcție alcătuit dintr-un bloc unic de piatră. [< fr.
monolithe, cf. lat.
monolithus, gr.
monolithos <
monos – unic,
lithos – piatră].
monolit (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOLÍT, -Ă I.
adj. 1. format dintr-un singur bloc; monolitic. 2. (fig.) bine închegat, omogen; (p. ext.) trainic, solid. II. s. m. /s. n. monument, element de construcție dintr-un bloc unic de piatră. (< fr.
monolithe)
monolit (Dicționaru limbii românești, 1939)*monolít n., pl.
e și
urĭ (vgr.
mónos, singur, și
líthos, peatră [!]. V.
aero-, gala- și
oo-lit). Monument dintr´o singură bucată de peatră, ca obeliscurile.
monolit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monolít1 adj. m.,
pl. monolíți; f. monolítă, pl. monolítemonolit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!monolít2 s. n.,
pl. monolítemonolit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)monolit m. bucată formată dintr’un singur bolovan:
obeliscii sunt monoliți.