monolingv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOLÍNGV, -Ă, monolingvi, -e, adj. (Despre dicționare, ediții etc.) Într-o singură limbă; unilingv. – Din
fr. monolingue.monolingv (Dicționar de neologisme, 1986)MONOLÍNGV adj. (
Despre dicționare) Într-o singură limbă; unilingv. [Cf. gr.
monos – unic, lat.
lingua – limbă].
monolingv (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOLÍNGV, -Ă adj. într-o singură limbă; unilingv. (< fr.
monolingue)
monolingv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monolíngv adj. m.,
pl. monolíngvi; f. monolíngvă, pl. monolíngve