monoideism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOIDEÍSM s. n. Predominare a unei singure idei în gândire. [
Pr.:
-no-i-] – Din
fr. monoïdéisme.monoideism (Dicționar de neologisme, 1986)MONOIDEÍSM s.n. Tendința atenției de a concentra întreaga activitate psihică asupra unei singure idei. ♦ Permanentizarea în conștiință a unui singur gând, a unei idei fixe. [Pron.
-no-i-de-ism. / < fr.
monoïdéisme].
monoideism (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOIDEÍSM s. n. predominare a unei idei fixe. (< fr.
monoïdéisme)
monoideism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monoideísm (-no-i-) s. n.