monolitism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOLITÍSM s. n. (Rar) Însușirea de a fi monolitic. – Din
fr. monolithisme.monolitism (Dicționar de neologisme, 1986)MONOLITÍSM s.n. Caracter monolitic. [< fr.
monolithisme].
monolitism (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOLITÍSM s. n. caracter monolitic. (< fr.
monolithique)